Prejudecata normalitatii

Prejudecata normalitatii, sau plierea pe normalitate, se referă la o stare mentală a oamenilor cand se confrunta cu un dezastru. Ea îi determină pe oameni să subestimeze atât posibilitatea de a se produce un dezastru cat şi efectele sale posibile. Acest lucru duce de multe ori în situaţia în care oamenii nu reuşesc să se pregătească în mod adecvat pentru un dezastru, precum şi, la o scară mai largă, eşecul guvernelor de a include populaţia în pregătirile sale în caz de catastrofe. Ideea de la care pleaca părtinirea normalitatii este că, deoarece nu a avut loc un dezastru, atunci nu se va produce. Asta, de asemenea, duce la incapacitatea oamenilor de a face cu un dezastru după ce aceasta apare. Oamenii aflati intr-o astfel de situatie reactioneaza cu dificultate la ceva ce nu au experimentat înainte. Oamenii, de asemenea, tind să interpreteze avertismente în modul cel mai optimist, cramponandu-se de orice ambiguitate pentru crede ca situatia e mult mai putin grava. (http://en.wikipedia.org/wiki/Normalcy_bias)

Mai tineti minte criza? Stiu ca o tineti, doar ne afecteaza in continuare. Mai tineti minte cum a pornit? Da, recunosc, e o intrebare mai complicata. Sa ne amintim:
In SUA: Ieri toate bune si frumoase, miliardele zburau pe piata derivatelor si azi pica Lehman brothers. A anuntat cineva? Da, putini, dar nimeni n-a crezut. S-a pregatit lumea pentru criza? Doar putini, la varf.
In Romania: Ieri (miercuri) toti politicienii ne asigurau ca nu-i nicio criza, ca ea e afara, ca n-avem noi treaba, si azi (joi) a venit criza peste noi, am taiat salariile, suntem oficial in criza. Peste noapte. La fel ca in SUA. Cu toate ca Romania a avut un avantaj, la noi criza s-a instalat “oficial” cu vreo 6 luni dupa SUA. Si totusi, cati oameni s-au pregatit in intervalul asta? Cred ca un procent mult mai mare si-a cumparat atunci case la preturi astronomice, pentru ca “la noi n-o sa vina criza, frate”.

Acum, revenind in prezent, cred ca e clar pentru toata lumea ca sistemul capitalist isi traieste ultimele spasme. Cate summituri UE au fost in ultimele 6 luni? Cred ca mai multe decat au fost de la infiintare. Asta pentru ca situatia e “roz”, dar prezinta si umfaturi.
- Lasa, dom’ne, ca gasesc ei o solutie. Sau nu.

- Da’ la TeVeu n-a zis nimic. Dar de criza ti-a spus?

La fel, cred ca toata lumea e de acord ca petrolul e o resursa finita, dar toata lumea crede ca va veni altcineva sa rezolve situatia (energii alternative, noi reglementari, tehnologii mai performante). Asuma-ti responsabilitatea vietii tale, pentru ca NIMENI n-are grija de tine.

Share and Enjoy

  • Facebook
  • Twitter
  • Delicious
  • LinkedIn
  • StumbleUpon
  • Add to favorites
  • Email
  • RSS

Problemele agriculturii.

De cand omul a intrat in epoca industrializarii, agricultura a devenit oaia neagra a preocuparilor. Taranul a devenit baza lantului trofic al societatii, fiind chiar o rusine sa admiti ca-ti castigi traiul la “coada vacii”. Uitat de oamenii politici, privit cu dispret de “oraseni”, fara pensie (ca doar n-ai facut parte din sistem), lipsit de o minima infrastructura (drumuri, scoala, spital), taranul o duce greu. Din ce in ce mai greu. Singurul sau gand e sa-si vada copiii ajunsi cat mai departe de pamantul ce l-a chinuit pe el. Sa se faca orice, doar sa plece de la tara, sa nu aiba aceeasi soarta. Si totusi, de ce-i atat de greu?
O prima problema este cea a amplasarii terenului. Chiar daca pamantul de la bunicu’ n-a fost impartit cu trei frati si cinci veri, are 12 ari langa casa, 2-3 pogoane “la camp”, vreo juma’ de pogon langa padure si 10 prajini cu vie, la doua sate distanta. Poate si niste faneata, da’ nu stie ce s-a intamplat cu ea, ca era de la un var al unei matusi cu care s-a certat…
Cata energie iti trebuie sa alergi prin 3 sate sa ari, sa discuiesti, sa semeni, sa stropesti, sa uzi, sa pazesti, sa recoltezi? Si cate altele.Toate costa. Drept urmare taranul abandoneaza o buna parte din pamant (sau incearca sa-l vanda) pentru a pastra doar “pamantul de la camp”, care-i cat de cat compact.
Aici intervine o noua problema. Cum il munceste? Putini sunt cei cu utilaje, deci toate muncile mecanizate trebuie “externalizate” si asta costa. Dupa care vine vremea insamantarii.
De-a lungul “epocii moderne” in care publicitatea a inceput sa decida pentru tine, ce ar trebui sa-ti placa, in ce forma, care-i modelul de succes, consumatorul s-a adaptat trendului mediatic, in care toate fructele si legumele au o forma perfecta, de zici ca au fost recoltate dintr-o camera septica, nu din natura. Dar astfel de poame nu se obtin din soiurile stravechi, pe care taranul le-a mostenit odata cu pamantul, ca natura nu lucreaza la PR. Astfel de recolte se obtin numai din hibrizi si plante modificate genetic, a caror samanta costa si care samanta nu se poate pastra de la an la an.{Nu mai vorbim aici ca astfel de legume si fructe n-au niciun gust}
Dupa ce i-au iesit rasadurile, taranul trebuie sa aiba grija ca acestea sa si produca. O alta problema. Organismele modificate genetic sunt belalii, nu rezista in competitia pentru mancare cu “balariile” naturale. Si atunci trebuie ierbicidat. Si asta costa. Aratul de adancime distruge toate micro-organismele ce hranesc plantele. Si atunci trebuie fertilizat. Iarasi un cost.
Uitati-va numai pana acum cate costuri ce-ar putea fi evitate exista. Mai sunt si multe altele. Dar despre ele, intr-un episod viitor.
-VA URMA-

Share and Enjoy

  • Facebook
  • Twitter
  • Delicious
  • LinkedIn
  • StumbleUpon
  • Add to favorites
  • Email
  • RSS

Drumul spre autosustenabilitate.

Ce inseamna autosustenabil? Inseamna sa poti sa-ti asiguri toate nevoile intr-un mod ce se poate propaga la infinit. Practic, sistemul ce te inconjoara nu consuma mai multa energie decat produce. Drumul pana acolo e lung si anevoios si incepe cu tine. Cu o schimbare de mentalitate. Din aceasta cauza, eu sprijin si incurajez:

- casele pasive, constructiile ecologice, caminele verzi;

- comunitatile locale;

- permacultura, agricultura bio si organica;

- mesterii populari si artizanii;

-organismele nemodificate genetic;

- reciclarea;

A nu se intelege ca eu sunt expert in drumul catre un viitor mai frumos si mai sigur. Imi doresc doar ca aceasta pagina sa fie locul de intalnire al tutror celor ce gandesc in termeni sustenabili. De aceea va invit pe forum, sa invatam unii de la altii, si in masura posibilitatilor sa ne si ajutam :) .

Share and Enjoy

  • Facebook
  • Twitter
  • Delicious
  • LinkedIn
  • StumbleUpon
  • Add to favorites
  • Email
  • RSS