. Partea a treia.

Capitolul III. Cum se captuseste o fantana?

In mod normal ar fi trebuit sa continui cu capitolul “cum se sapa o fantana?”, dar sapatura se face in functie de modul in care hotaram sa captusim fantana. Pentru ca, functie de materialul ales, vom avea un alt diametrude sapare sau o alta forma a sapaturii. In drumul meu de documentare am dat peste multe solutii eco-friendly dar din pacate n-am putut adopta niciuna. O sa le expun, poate cineva se inspira si-si poate captusi fantana intr-un mod mai sanatos decat am facut-o eu. Deci, fara alta intoducere, incerc sa sistematizez procedeele peste care am dat eu:

1) Tuburi de beton: arhi-cunoscutele tuburi de beton, de diametre variabile, se pot cumpara sau turna langa put (daca ai forma, nisip si ciment). In inima Munteniei, unde am eu micul inceput de ferma, un tub cu diametrul de 600 mm si cu lungimea de 1000 mm are un pret de 90 RON. N-am ales acest sistem pentru ca diametrul e total nesatisfacator. Un tub cu diametrul de 800mm la interior si 1000 mm exterior pe lungime de 1000mm e 140 RON. Ar fi fost mult mai bine, dar un astfel de tub cantareste aproximativ 350 kg si eu trebuia sa le aduc de la 20 de km departare si mai mult, ca sa le aduc langa fantana ar fi trebuit sa le urc dealul (cu un sistem manual, un troliu, cu masina fiind imposibil). Si mai mult, fara un trepied cu care sa pot aseza tuburile unul peste celalalt, sistemul asta nu ma ajuta cu nimic. Vorbind cu putarul respectiv, lucrarea “la gata”, adica fara sa ma intereseza transport, urcare pe deal, asezarea tuburilor m-ar fi dus la uimitorul pret (uimitor pentru mine!) de 300 RON/ml. Cum eu aveam doua fantani, fiecare a trei metri, ar fi facut 1800 RON. Mult prea mult pentru bugetul meu si pentru volumul destul de mic de apa oferit.

2) Buiandrugi de stejar: inspirat de povestea atat de frumos scrisa aici, am vrut sa captusesc cu lemn. Dar modelul de captusire prezentat in poveste nu m-a inspirat, eu voiam o fantana care sa tina 1000 de ani, deci am stabilit la micul focus grup pe care l-am tinut cu mine ca daca aleg varianta cu lemn, trebuie ceva mult mai solid. Buiandrugi de stejar, de sectiune patrata 100mm/100mm imbinati in coada de randunica. Ca in figura: Dar, pentru ca e un mare “dar”, nici pe aceasta solutie n-am putut s-o adopt. Pentru strabunii nostri era simplu. Isi alegeau stejarul, il dadeau jos, taiau dulapii de lemn, faceau fantana. Acum, din cauza despaduririlor masive ce se practica in toata tara stejarii grosi cat un butoi nu mai exista. Acum, se mai gasesc maxim cat o galeata. Si sunt si rari, cel putin in zona mea. Drept urmare, un metru cub de stejar nefasonat e in jur de 1500 RON. Si stejarul mai prezinta o problema: un timp, dupa ce l-ai bagat in put, elibereaza tanin. Apa nu e cea mai minunata.

3) Copacul gol (Solutie aflata dupa ce am captusit):  un copac (de regula fag) de diametru mare (1 m ) care e gol pe dinauntru. Cu mult noroc, prin padurile patriei, gasesti un astfel de copac. Pe care-l tai la dimensiune (lungimea fantanii) si-l bagi in gaura (aia sapata). Pare destul de complicat si doar ajutat de gratiile zeitei Fortuna gasesti un copac. Mie mi-ar fi trebuit doi.

4) Dupa ce am vazut ca n-am nicio sansa cu lemnul, urmatoarea solutie eco incercata: piatra sau/si bolovanii de rau. Tot in vasta mea munca de documentare am vazut o fantana zidita cu piatra de rau. Bolovani adevarati, lungi de 300 mm si cu sectiuni de cel putin 100mm/ 100 mm. M-a fascinat. Era fantana pe care o cautam. Simteam o conexiune cu o poza de pe net. Stateam ca vitelul la poarta noua si ma uitam la cat de…n-am cuvinte, era pur si simplu EA. Sfantul Graal al fantanilor. Deci m-am pus pe cautat. De unde cumpar bolovani de rau. Am cauta vreo luna, dar in tot internetul asta, cat ii de mare, nimeni nu pare sa vanda asa ceva. Mai era o solutie, sa cumpar piatra de cariera. Fasonata sau nu. Am fost pe la mai multe firme, am vazut piatra dar nimic nu m-a convins. Nu mai pomenesc de preturi, de la 750 RON/ tona. Fara transport, fara TVA.

M-am intrebat totusi, cum naiba au zidit-o fara sa foloseasca ciment. Am dat peste metoda romanilor de a zidi ca nici ei nu cunosteau cimentul. Si am gasit urmatoarea formula. O parte var si trei parti nisip. De restul, apa. Din ce am citit, cu metoda asta ridici castele. O singura problema are, nu e resistenta in apa. Totusi, romanii construiau apeducte. Cum? Destul de simplu, la reteta asta mai adaugau ceva. Bucati de ceramica arsa. In cazul nostru, bucati de tigla. In aceeasi cantitate ca si nisipul. Un film edificator poate fi vazut aici.

Singurul lucru pe care-l mai puteam face era sa culeg eu bolovanii, de pe albia raului ce-mi trece prin spatele curtii. Dar acolo e doar un raulet, si bolovanii sunt micuti, cam cat un pumn de om muncit, in niciun caz monstrii de care aveam eu nevoie. Ajunsesem intr-un punct mort. N-aveam de unde sa fac rost de bolovani iar piatra nu era de dimensiunile dorite si nici la un pret decent. Mai ales ca eu aveam nevoie de vreo 3 tone. Intre timp cineva mi-a ridicat o intrebare. Dom’ne de ce te chinui atat pentru o solutie eco? Esti sigur ca apa pe care o ai acolo e pura? Vrei sa dai atatia bani sa captezi o apa care sa nu fie atat de virgina pe cat o crezi tu? Drept urmare, desumflat de atatea esecuri de costurile enorme ale solutiilor “eco”, am adoptat metoda locala cea mai putin costisitoare.

5) Zidirea cu ghizduri. Prin partile mele ghizdul inseamna a sasea partea dintr-un inel de beton. Se realizeaza prin turnarea intr-o forma. O forma ca in imaginea alaturata:

Dimensiunile aproximative ale unui ghizd sunt: lungime 400 mm, latime 250 mm, grosime 100 mm, ele corespunzand cu dimensiunile interioare ale formei.

Cum se procedeaza? Pe pamant se sapa doua sau trei santuri paralele cu fundul rotunjit astfel incat forma sa se aseze cat mai bine in sant. Se prepara betonul, facut doar din pietris si ciment. Betonul se lasa un pic mai “teapan” astfel incat in momentul in care e turnat in forma si nivelat cu o mistrie iar forma indepartata el sa nu curga. Recomandat e sa aveti mai multe forme si mai multi oameni, iar fiecare om sa se ocupe de un sant. Astfel, rosturile intre doua ghizduri sunt mai mici si ocupati mai bine santul.

Pe un rand intra 6 ghizduri si intra 4 randuri la un metru. Deci mie mi-au trebuit cam 144 de ghizduri. Am reusit sa le fac intr-o zi, cu tot cu adus de piatra din rau. In 3 oameni. Unul se ocupa exclusiv de facutul betonului in betoniera si doi “turnau” ghizdurile.

Ca materiale am avut  nevoie cam de 3, 5- 4 m.c. de piatra si vreo 10 saci de ciment. Materiale care mi-au ajuns si pentru ziditul putului. Din punct de vedere al costurilor a fost cam asa: piatra, cu tot cu adus 120 RON, cimentul 200 RON, si manopera a doi oameni cu tot cu “inchiriatul” betonierei (eu am fost al treilea) 180 RON.

P.S.: Vor mai urma alte doua capitole, mai scurte dedicate sapatului si zidirii fantanii.

Share and Enjoy

  • Facebook
  • Twitter
  • Delicious
  • LinkedIn
  • StumbleUpon
  • Add to favorites
  • Email
  • RSS

4 Responses to . Partea a treia.

  1. Adrian A. says:

    “Drept urmare, desumflat de atatea esecuri de costurile enorme ale solutiilor “eco”, am adoptat metoda locala cea mai putin costisitoare.”

    Parerea mea, pentru care sunt gata sa ma lupt cu oricine, e ca o solutie “eco” care nu e si ieftina, nu e deloc “eco”. Toata hrana “bio” si pompele de caldura “verzi” si alte si alte chestii care costa enorm, de 3-4 -10 ori mai scump decat solutiile clasice, non-ecologice, la respectivele probleme, sunt nimic altceva decat o oportunitate de exploatare a pseudo-ecologiei de dragul ecologiei, un trend care acum aduce foarte multi bani in buzunarele unora care au identificat al timp oportunitatile acestei noi “mode”. Dupa cum am mai scris pe ici-colo, sa bagi bani in ceva ce costa enorm, nu face altceva decat sa umfle buzunarele antreprenorilor respectivi, care vor face apoi tot felul de chestii ne-ecologice cu banii respectivi, inclusiv sa-si cumpere ceva benzina la mercedes-uri, iahturi sau avioane personale…

  2. Radu N. says:

    Frumos, Adrian! Keep up the good work! Si io sunt de aceeasi parere!

  3. Andrei says:

    Nu se dizolva nici o componenta din ciment? (multe din ghizdure stau sub apa permanent)

    • admin says:

      Din ce am inteles, betonul se colmateaza in timp si se si acopera cu micro-organisme provenite din apa. In plus, toate fantanile facute in ultimul timp sunt din tuburi de beton. Cred, oricum, ca apa din putul de beton e un pic mai buna decat apa de la robinet pe care daca o lasi peste noapte gasesti rugina pe fundul paharului.

Leave a Reply to Andrei Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Captcha Captcha Reload

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>