Category Archives: Mic ghid de ctitorire a unei fantani

Mic ghid de ctitorire a unei fantani. Partea a patra.

Cum se sapa o fantana?

Dupa ce ai stabilit locul unde va fi fantana, precum si cum vrei sa o captusesti, urmeaza partea cea mai dificila- sapatul. In principiu, n-am prea multe a va destainui, pui mana pe-un harlet si pe-o lopata si tragi ca boul in jug. Zi de vara pana-n seara.

In fapt insa, sunt mai multe lucruri de care trebuie sa tineti cont:

- groapa pe care o incepeti trebuie sa respecte conturul modului de captusire. Totodata, groapa trebuie sa fie cu 20-30cm mai larga decat exteriorul captuselii (daca v-ati hotarat la tuburi de beton cu diametrul exterior de 800mm, groapa trebuie sa aiba 1000 mm in diametru).

- de la inceput sapati toata groapa odata. Adica nu incepeti cu o groapa mica pe care s-o largiti pe masura ce groapa avanseaza. E mult mai complicat asa. Eu stiu din experienta.

- pe primul metru si jumatate poate fi sapata de un singur om, chiar si fara  galeata. Daca pana la adancimea asta n-ati dat de apa, lucrurile se complica. Acum e momentul sa faceti mai multe operatiuni: faceti rost de o galeata si o funie, de un partener care sa stea pe marginea gropii si sa scoata galeata plina cu pamant din groapa si de un fierastrau cu care sa scurtati coada lopetii. Harletul (cazmaua) nu are nevoie de scurtare. Tot acum ar fi cazul sa evaluati empiric calitatea solului. Exista riscul ca marginile sa colapseze? Exista daca pamantul e nisipos. Mare atentie ca daca se produce o alunecare a foarte posibil ca ea sa nu se intieze la “buza gropii”, ci sa plece mai de departe, riscul de a va gasi acoperiti de o masa mare de pamant fiind crescut.

- si sapa, nene, sapa. Ca daca vrei apa, trebuie sa dai apa. Eu am reusit sa sap in doi oameni fara proptele ale gropii si fara “capre” (sistem de scripeti asezati pe o barna centrala deasupra gropii) de scos galeata pana la 3 m. Atat mi-a trebuit ca am dat de apa. Daca n-ati dat de apa pana la adancimea asta atunci nu mai vorbim de o fantana ci de un put, iar sfatul meu e sa contactati niste profesionisti. Riscurile cresc exponential cu fiecare metru pe care-l parcurgeti. Riscuri de alunecare, de a da peste niste pungi de gaz care sa va ameteasca, sau de acumulare a dioxidului de carbon. Am auzit de oameni care au sapat manual puturi de 50 de m. Folosind un aspirator pentru aducerea aerului proaspat in fundul gropii. Am auzit de asemenea si de multe decese sau schilodiri. De meseriasi ingropati de vii.

-eh, dar presupunem spre binele tuturor ca apa se afla la o adancime rezonabila. In general apa isi face loc printr-un strat de pamant amestecat cu pietris sau cu nisip. Sau cu amandoua. Cand incepeti sa dati de piatra ar trebui ca si apa sa fie aproape. O s-o vedeti curgand in broboane din peretii laterali sau mustind pe fundul gropii. Nu e inca vremea sarbatorii. Trebuie sa parcurgeti stratul de pietris in totalitate, astfel incat pe fundul gropii sa ramana un strat de huma/lut/pamant curat, fara pietre. Daca va opriti pe stratul de pietris fantana nu va retine apa ci aceasta va zburda mai departe prin stratul de pietris.

Acum, lasati fantana sa se umple, goliti-o de doua-trei ori, vedeti daca se umple pana la acelasi nivel. Ideal ar fi sa prindeti si-o ploaie pana la zidire. De ce ? Sa fiti siguri ca nivelul apei nu creste odata cu ploaia.  Ca daca asta se intampla, apa din put poate fi contaminata de “spalatura ploii” si asta ar putea sa n-o mai faca potabila sa s-o umple de mal.  Dupa aceste teste, putem trece golirea fantanii si saparea santului care va adaposti furtunul ce va duce apa la vale (daca amplasamentul fantanii permite aducerea apei pri cadere libera). Ideal, adancimea santului va fi adancimea fantanii minus 25 de centimetri, astfel incat furtunul sa vina intre primul si al doilea rand de ghizduri. La mine a fost minus 50 cm, o alegere nu tocmai fericita, astfel ca furtunul se gaseste dupa al doilea rand de ghizduri. Oricum, nu va apucati de sant daca nu aveti de gand sa ziditi fantana in urmatoarele zile.

M-am intins mai mult decat am anticipat cu partea de sapat, deci zidirea va face obiectul urmatorului post.

-VA URMA-

 

Share and Enjoy

  • Facebook
  • Twitter
  • Delicious
  • LinkedIn
  • StumbleUpon
  • Add to favorites
  • Email
  • RSS

. Partea a treia.

Capitolul III. Cum se captuseste o fantana?

In mod normal ar fi trebuit sa continui cu capitolul “cum se sapa o fantana?”, dar sapatura se face in functie de modul in care hotaram sa captusim fantana. Pentru ca, functie de materialul ales, vom avea un alt diametrude sapare sau o alta forma a sapaturii. In drumul meu de documentare am dat peste multe solutii eco-friendly dar din pacate n-am putut adopta niciuna. O sa le expun, poate cineva se inspira si-si poate captusi fantana intr-un mod mai sanatos decat am facut-o eu. Deci, fara alta intoducere, incerc sa sistematizez procedeele peste care am dat eu:

1) Tuburi de beton: arhi-cunoscutele tuburi de beton, de diametre variabile, se pot cumpara sau turna langa put (daca ai forma, nisip si ciment). In inima Munteniei, unde am eu micul inceput de ferma, un tub cu diametrul de 600 mm si cu lungimea de 1000 mm are un pret de 90 RON. N-am ales acest sistem pentru ca diametrul e total nesatisfacator. Un tub cu diametrul de 800mm la interior si 1000 mm exterior pe lungime de 1000mm e 140 RON. Ar fi fost mult mai bine, dar un astfel de tub cantareste aproximativ 350 kg si eu trebuia sa le aduc de la 20 de km departare si mai mult, ca sa le aduc langa fantana ar fi trebuit sa le urc dealul (cu un sistem manual, un troliu, cu masina fiind imposibil). Si mai mult, fara un trepied cu care sa pot aseza tuburile unul peste celalalt, sistemul asta nu ma ajuta cu nimic. Vorbind cu putarul respectiv, lucrarea “la gata”, adica fara sa ma intereseza transport, urcare pe deal, asezarea tuburilor m-ar fi dus la uimitorul pret (uimitor pentru mine!) de 300 RON/ml. Cum eu aveam doua fantani, fiecare a trei metri, ar fi facut 1800 RON. Mult prea mult pentru bugetul meu si pentru volumul destul de mic de apa oferit.

2) Buiandrugi de stejar: inspirat de povestea atat de frumos scrisa aici, am vrut sa captusesc cu lemn. Dar modelul de captusire prezentat in poveste nu m-a inspirat, eu voiam o fantana care sa tina 1000 de ani, deci am stabilit la micul focus grup pe care l-am tinut cu mine ca daca aleg varianta cu lemn, trebuie ceva mult mai solid. Buiandrugi de stejar, de sectiune patrata 100mm/100mm imbinati in coada de randunica. Ca in figura: Dar, pentru ca e un mare “dar”, nici pe aceasta solutie n-am putut s-o adopt. Pentru strabunii nostri era simplu. Isi alegeau stejarul, il dadeau jos, taiau dulapii de lemn, faceau fantana. Acum, din cauza despaduririlor masive ce se practica in toata tara stejarii grosi cat un butoi nu mai exista. Acum, se mai gasesc maxim cat o galeata. Si sunt si rari, cel putin in zona mea. Drept urmare, un metru cub de stejar nefasonat e in jur de 1500 RON. Si stejarul mai prezinta o problema: un timp, dupa ce l-ai bagat in put, elibereaza tanin. Apa nu e cea mai minunata.

3) Copacul gol (Solutie aflata dupa ce am captusit):  un copac (de regula fag) de diametru mare (1 m ) care e gol pe dinauntru. Cu mult noroc, prin padurile patriei, gasesti un astfel de copac. Pe care-l tai la dimensiune (lungimea fantanii) si-l bagi in gaura (aia sapata). Pare destul de complicat si doar ajutat de gratiile zeitei Fortuna gasesti un copac. Mie mi-ar fi trebuit doi.

4) Dupa ce am vazut ca n-am nicio sansa cu lemnul, urmatoarea solutie eco incercata: piatra sau/si bolovanii de rau. Tot in vasta mea munca de documentare am vazut o fantana zidita cu piatra de rau. Bolovani adevarati, lungi de 300 mm si cu sectiuni de cel putin 100mm/ 100 mm. M-a fascinat. Era fantana pe care o cautam. Simteam o conexiune cu o poza de pe net. Stateam ca vitelul la poarta noua si ma uitam la cat de…n-am cuvinte, era pur si simplu EA. Sfantul Graal al fantanilor. Deci m-am pus pe cautat. De unde cumpar bolovani de rau. Am cauta vreo luna, dar in tot internetul asta, cat ii de mare, nimeni nu pare sa vanda asa ceva. Mai era o solutie, sa cumpar piatra de cariera. Fasonata sau nu. Am fost pe la mai multe firme, am vazut piatra dar nimic nu m-a convins. Nu mai pomenesc de preturi, de la 750 RON/ tona. Fara transport, fara TVA.

M-am intrebat totusi, cum naiba au zidit-o fara sa foloseasca ciment. Am dat peste metoda romanilor de a zidi ca nici ei nu cunosteau cimentul. Si am gasit urmatoarea formula. O parte var si trei parti nisip. De restul, apa. Din ce am citit, cu metoda asta ridici castele. O singura problema are, nu e resistenta in apa. Totusi, romanii construiau apeducte. Cum? Destul de simplu, la reteta asta mai adaugau ceva. Bucati de ceramica arsa. In cazul nostru, bucati de tigla. In aceeasi cantitate ca si nisipul. Un film edificator poate fi vazut aici.

Singurul lucru pe care-l mai puteam face era sa culeg eu bolovanii, de pe albia raului ce-mi trece prin spatele curtii. Dar acolo e doar un raulet, si bolovanii sunt micuti, cam cat un pumn de om muncit, in niciun caz monstrii de care aveam eu nevoie. Ajunsesem intr-un punct mort. N-aveam de unde sa fac rost de bolovani iar piatra nu era de dimensiunile dorite si nici la un pret decent. Mai ales ca eu aveam nevoie de vreo 3 tone. Intre timp cineva mi-a ridicat o intrebare. Dom’ne de ce te chinui atat pentru o solutie eco? Esti sigur ca apa pe care o ai acolo e pura? Vrei sa dai atatia bani sa captezi o apa care sa nu fie atat de virgina pe cat o crezi tu? Drept urmare, desumflat de atatea esecuri de costurile enorme ale solutiilor “eco”, am adoptat metoda locala cea mai putin costisitoare.

5) Zidirea cu ghizduri. Prin partile mele ghizdul inseamna a sasea partea dintr-un inel de beton. Se realizeaza prin turnarea intr-o forma. O forma ca in imaginea alaturata:

Dimensiunile aproximative ale unui ghizd sunt: lungime 400 mm, latime 250 mm, grosime 100 mm, ele corespunzand cu dimensiunile interioare ale formei.

Cum se procedeaza? Pe pamant se sapa doua sau trei santuri paralele cu fundul rotunjit astfel incat forma sa se aseze cat mai bine in sant. Se prepara betonul, facut doar din pietris si ciment. Betonul se lasa un pic mai “teapan” astfel incat in momentul in care e turnat in forma si nivelat cu o mistrie iar forma indepartata el sa nu curga. Recomandat e sa aveti mai multe forme si mai multi oameni, iar fiecare om sa se ocupe de un sant. Astfel, rosturile intre doua ghizduri sunt mai mici si ocupati mai bine santul.

Pe un rand intra 6 ghizduri si intra 4 randuri la un metru. Deci mie mi-au trebuit cam 144 de ghizduri. Am reusit sa le fac intr-o zi, cu tot cu adus de piatra din rau. In 3 oameni. Unul se ocupa exclusiv de facutul betonului in betoniera si doi “turnau” ghizdurile.

Ca materiale am avut  nevoie cam de 3, 5- 4 m.c. de piatra si vreo 10 saci de ciment. Materiale care mi-au ajuns si pentru ziditul putului. Din punct de vedere al costurilor a fost cam asa: piatra, cu tot cu adus 120 RON, cimentul 200 RON, si manopera a doi oameni cu tot cu “inchiriatul” betonierei (eu am fost al treilea) 180 RON.

P.S.: Vor mai urma alte doua capitole, mai scurte dedicate sapatului si zidirii fantanii.

Share and Enjoy

  • Facebook
  • Twitter
  • Delicious
  • LinkedIn
  • StumbleUpon
  • Add to favorites
  • Email
  • RSS

Mic ghid de ctitorire a unei fantani. Partea a doua.

Capitolul II. Cum dai de apa?

(prima parte o gasiti aici)

A doua zi de dimineata pun mana si sun la radiestezista laudata de tot satul. Telefon inchis.  Mai incerc peste juma’ de ora. Tot inchis. N-am rabdare sa astept pana binevoieste dansa sa-si deschida telefonul si sun la al doilea numar, al unui nene, tot radiestezist. Imi raspunde, stabilesc cu omul o intalnire, ma duc il iau, il aduc pe plantatie. (Trec aici peste aventurile pe care le-am avut- mi s-a stricat masina de doua ori, am gresit locul de intalnire de era sa nu ne mai gasim).

Ajung cu el, scoate doua bete de cupru din geanta, si-mi zice sa iau niste pari si-un ciocan cu mine. Ii explic ca mi-as dori sa gasesc apa in varful dealului, sa-mi vina prin cadere si tac ca porcu-n papusoi cu privire la vizita meseriasului de ieri. Plecam pe varful dealului si gasim o vana de apa pe culmea dealului chiar in buza padurii, pe prima terasa, unde putarul de ieri nu gasise apa. O luam in jos si-mi confirma ca si pe a doua terasa e apa, dar imi indica alt loc decat meseriasul de ieri. In schimb, “locul unde puteam face piscina”, n-are apa deloc. Printre picaturi, ii mai indica si vecinului sa sape un put cam la un metru si jumatate de locul in care el se apucase deja. Ca acolo e izvorul si ce-i vine lui sunt doar infiltratii. In fine, ca sa n-o mai lungesc, il platec pe om si-l duc de unde l-am luat.

Deci, cum dai de apa? Se iau doua bete (sarme) de cupru in forma de L. Latura mica de vreo 10 cm si cea mare de vreo 25-30 cm. Le apuci de latura mica si le tii lejer. Ridici mainile in fata, sprijini coatele de corp avand grija ca in pozitia initiala sarmele sa fie paralele. Dupa care, o iei la picior prin ograda, tinand betele usor, fara sa le influentezi. Daca sub pamant nu e apa, betele vor sta in X. Daca e apa, se vor deschide intr-un V. Cu cat izvorul e mai puternic cu atat se deschid mai mult si mai violent, putandu-se “da peste cap”, chiar. Recomand sa “calibrati” betele inainte de folosire, recte sa le incercati deasupra unei fantani/put sa vedeti daca intr-adevar ce spun eu aici se confirma. Va apropiati de fantana si sarmele ar trebui sa se deschida, va indepartati si ele se inchid. Incercati de mai multe ori, chiar pe mai multe fantani, pana “simtiti” betele. Batranii vorbesc de o “energie” pe care trebuie sa o aiba omul ca betele sa “functioneze”.  

Mie mi-a reusit, din prima. Am gasit un alt izvor in afara de cele indicate de radiestezist, am sapat, am dat de apa si acum am doua fantani, una pe locul indicat de el, una pe locul indicat de mine. N-am avut betele lui care aratau ca niste scule profesionale, am decojit o sarma de instalatie electrica de 3 mm diametru. Am indreptat-o pe un par, am taiat-o si am folosit-o. Problema metodei e ca  adancimea de sapare nu poate fi specificata. Dar e foarte probabil ca izvorul sa aiba aceeasi adancime ca  la vecini. 

NOTA:  Metoda prezentata e una empirica. Ea nu va garanteaza reusita. Nu-mi asum nicio responsabilitate pentru cazurile in care aplicati metoda si nu dati de apa. Daca aveti dubii, cel mai bine consultati un specialist. 

Share and Enjoy

  • Facebook
  • Twitter
  • Delicious
  • LinkedIn
  • StumbleUpon
  • Add to favorites
  • Email
  • RSS

Mic ghid de ctitorire a unei fantani.

Cuvant inainte.

Cel care vrea sa supravietuiasca urmatorilor 20 de ani ar trebui sa fie convins pana in momentul de fata ca nu o va putea face in oras. Drept urmare, daca nu are o proprietate la tara, inconjurata de cel putin 4000m.p., ar trebui sa lase orice altceva si sa plece sa-si caute.
Eu am facut acest drum al initierii anul trecut, si-am tot haladuit vreo juma’ de an pana sa gasesc locul ce ma astepta si care-mi indeplinea toate conditiile. Zona de deal (relativ aproape de Bucuresti), expunere sudica, sa aiba casa, drum practicabil inclusiv iarna, izvor in apropiere si cel putin 4000 m.p. pe langa casa. Si, colac peste pupaza, sa se incadreze si in modestul meu buget. Am mers intr-o doara sa ma intalnesc cu omu’, eram deziluzionat de un alt teren unde facusem vreo 3-4 drumuri, batusem palma si vanzatorul se razgandise. Merg, vad, e dragoste la prima vedere: un sat mic, intr-o vale, cu doar vreo 3 km de drum de tara (dar intr-o stare foarte buna), cu vreo 2500 de metri patrati langa casa, pe coasta sudica a unui deal, si vreo 3500 m.p. peste drum cu teren perfect plan si-un hambar. Pe latura terenului plan, curge un frumos izvor. Nu-i pe pamantul meu, cum ar fi fost ideal, dar e pretty close. Si, minunea minunilor, cel mai bun pret pe care l-am auzit de cand am inceput sa caut. Dezavantajele sunt cele pe care le asteptam: casa nu e locuibila fara o mica renovare, terenul de langa casa nu e imprejmuit si nu are apa, dar dealul are izvoare ma asigura vanzatorul si mai mult, are si-o ruda care face puturi, mi-l va face aproape gratis, in varful dealului ca sa-mi vie apa prin cadere libera, sa fiu fericit. Bine, nene, zic! Batem palma si sunt fericitul posesor de loc cu verdeata, loc de odihna.
Intre timp, am facut gardul si m-am mai jucat nitel prin casa de pot pune capul jos, alturi de-al consoartei. Eh, si se randuira treburile de veni randul apei.

Capitolul I. Punerea in scena.

Pun mana si-l sun pe fostul apropitar. Nene, zic, mai tii minte ca-mi promisesi ca facem si dregem? Omu’si aminteste, promite ca se intereseaza, dar s-o lasam pe sfarsitul lui iulie, inceputul lui august, ca atunci e seceta cea mai mare si daca dai de apa atunci, ea te tine tot timpul anului. Asteptai rabdator perioada amintita si cand se facu sorocu’ pusei iar mana pe telefon:
-Acu’i bine? ca-s pe plantatie si macar sa vii cu oamenii sa ne intelegem.
- Stai fara grija, am vorbit, venim spre tine, azi negresit.
-Si cu banii? intreb eu.
- A, ieftin, un milion juma’ metrul cu tub cu tot, doar sa vii tu cu sase-sapte baieti sa invarta la freza.
- Pai de unde-i scot?
- Lasa ca gasesti tu prin sat.
- Bine, va astept.
Cat ii astept, zic sa nu stau si sa fac rost de oameni. Incep sa spun povestea in dreapta-si-n-stanga sa stie oamenii ce vreau si la ce se inhama. Cand ii povestesc lu’ nea’ Vasile, om batran, priceput si drept in sfat, imi zice de o femeie care da de apa, c-a fost in deal la Puica si i-a zis unde gaseste apa si la ce adancime.
- Pai ce-mi trebuie mie? Vin astia si fac tot, n-am eu treaba. Nea Vasile tace.
Una peste alta, oameni n-am gasit, dar povestea am spus-o de vreo cinci ori.
Intr-un final, cand soarele de abia mai mijea peste varfurile pomilor din apus, apar si baietii.
Nu apare cu ruda lui, asa cum promisese ci cu un vecin, care s-apuca sa-mi povestesca toate aventurile lui, ca sa-mi sublinieze cat de priceput e. Dupa vreo trei sferturi de ora de amintiri cand soarele ajunsese pe la jumatatea pomilor, scote doua sarme si incepe sa strabata terenul.
Pe terasa cea mai de sus a dealului nu e apa. Pe terasa a doua e un izvor, dar nu stie la ce adancime. La baza dealului, langa casa, e apa de poti sa faci piscina.
-Mai, omule, eu vreau put sus pe deal, sa pot sa-i dau cadere. Si aici jos, mi-a spus vecinu’ Dorel ca nu-i apa, c-a mai fost sapat un put acum vreo 15 ani si n-au dat de apa.
- Imposibil, piscina faci aici, eu aici zic sa sapam.
- EU vreau pe deal, altfel nu ne apucam. Si spune-mi si-un pret, ca destul vorbiram.
- Pai pe deal, 5 milioane pe metru, cu tub cu tot si aici jos 3,7 milioane la gata.
Soarele disparuse dupa cer, eram plictisit, nu-mi placea de individ si pretul mi s-a parut exorbitant. Am zis ca ma mai gandesc si l-am lasat sa-si vada de drum.
Inchid poarta dupa el si incep sa fierb, merg la Dorel si-mi confirma ca e pret de japca. Merg la nea Vasile sa-l intreb de radiestezista. Aflu ca de la Puica aflu numarul de telefon al radiestezistei dar ca el nu merge acolo ca Puica are o haita de caini. In schimb, il gasesc pe nea Ion, dornic de a da o mana de ajutor si fara frica de caini.
-Sa purcedem, zic, ca s-o culca si femeia.
Nea Ion intra hotarat in curte la el. Ma gandesc c-o fi uitat ceva si stau cuminte-n poarta si-l astept.
-Ce faci dom’ne nu vii?
-Unde?
-La Puica!
- Pai nu mergem pe drum? casc eu ochii.
-Nu, dom’ne, p’aici, zice el si merge hotarat inainte prin curtea lui.
Zic sa-l urmez, ca el e de-al locului, nu eu. Cu pas hotarat ma trece prin staul, trecem printr-un gard, strabatem un lan de porumb, dam de-o pajiste, mai sarim un gard, inc-o pajiste, si intram in padure. Soarele isi lasa ultima raza pe cer. Calcam apasat, si dupa cinci minute prin padure suntem la Puica.
Acolo zarva mare, vreo 10 dulai sar pe gard (bine ca are gard!). Aflam de la Puica, cu greu, printe latraturi, ca asa e, femeia i-a zis unde are izvoare, si la ce adancime, dar ca nu mai are numarul ei, ca l-a pierdut. In gand repet toate injuraturile pe care le-am auzit din gradinita pana’n zilele noastre. Dar stai, mai e o sansa. A pierdut numarul, dar i l-a dat si lu’ tanti Vasilica inainte de-al pierde, ca si ea vrea sa-si faca put si ca daca vrem, poate merge cu noi la ea.
-Sa ne grabim, spun brusc inviorat, ca in curand e noapte de-a binelea.
Plecam grabiti spre capul plaiului, ca acolo domiciliaza mult prea stimata tanti Vasilica. Nu facem 50 de pasi ca Puica se opreste brusc.
- Vaai, dar nici nu v-am aratat putul, trebuie sa vi-l arat.
Politetea ne obliga, si pe nea Ion si pe mine, sa vedem putul femeii. Daca ea e asa de saritoare, noi sa-i refuzam aceasta mica placere? Ne intoarcem si vedem putul, aflam si cu cine l-a sapat si pretul, care-i de 2,5 milioane pe metru. E drept, cu tub de 600 de mm diametru, nu cu tub de 800 cum vorbisem eu cu meseriasul.
Strabatem intr-un final plaiul, care era candva drumul pe care faceau odinioara ciobanii transhumanta ca acum duc oile cu tirul la munte (dupa cum imi explica nea Ion) , trecem dealul pe partea cealalta, ajungem la tanti Vasilica, ii explicam ce vrem de la dansa in crucea noptii, si dupa 5 minute sunt mandrul detinator a doua numere de radiestezisti si unul al unui sapator de puturi. (Daca cineva e interesat, le pot furrniza pe mail, sunt valabile pentru judetul Arges).
Ajung pe la unshpe’ acasa, gasesc consoarta suparata si ingrijorata, sunt frant, dar nimic nu-mi poate diminua sentimentul de satisfactie. Primul pas spre apa a fost facut.
-Va urma-

Share and Enjoy

  • Facebook
  • Twitter
  • Delicious
  • LinkedIn
  • StumbleUpon
  • Add to favorites
  • Email
  • RSS