Category Archives: Fuck the system!

Responsabilitate.

Paradigma actuala e foarte misto. N-ai nicio responsabilitate. Doar aceea de a castiga suficient pentru a te intretine pe tine si familia ta. Ah, da, si de a plati taxe si impozite. Dar ATAT. Gata. Dupa ce ai pus ceva de crapelnita pe masa si ai chitanta de la fisc in buzunar, te poti relaxa.  Ai externalizat toata responsabilitatea. Sa se ocupe aia, ca d’aia platesc. Si aia se ocupa:

- Vrei mancare? De preferat ieftina? Pai ia mataluta niste pui crescuti cu hormoni, care cresc in 3 luni de la 40-50g la 2 kg. Sunt absolut siguri, nu-ti face nicio problema. Vrei carne de vita? Da, poftim. Are si niste antibiotic, pentru ca pe doamna vaca o hranim cu O.M.G. si asta-i da niste mutatii, pe care le tinem sub control cu galeti de antibiotice. Dar noi, romanii, nu trebuie sa ne facem probleme, cu totii stim ca cea mai buna pasare e porcul. Ce mai conteaza acum ca septelul de porci e tinut atat de inghesuit si atat de subnutrit incat ajung sa se manance intre ei? Nu-ti face TU probleme, NOI am rezolvat-o si pe asta. Le taiem urechile si cozile (ca sa nu mai aiba de unde sa se apuce) si le scoatem si dintii. Mda, nu mai mananca, dar au laturi din belsug. Vrei peste, probabil. Pai ar trebui sa te grabesti, s-ar putea sa nu mai existe curand, deja am pescuit peste 90% din tot ce exista in oceane. Speciile mari de peste au disparut deja.

- Vrei un sistem de sanatate viabil? Eh, sunt unele mici probleme la noi, dar se vor rezolva, stai fara grija. O nastere simpla in care moare si mama si pruncul. O ecografie neclara de la care primesti asigurari ca totul e bine si copilul ti se naste fara picioare. O fractura netratata ca lumea care da in septicemie si duce la amputare. O operatie a amigdalelor care-ti ciupeste carotida. Un mic incediu in maternitate care omoara niste bebelusi. Joci ruleta ruseasca, dar fara un pic de emotie, ce-ar fi viata?

- Vrei un sistem educational competititv? Aici stam bine- bine (vezi rezultatele de la bac din ultimii doi ani). Iti bagam pe gat “olimpicii nostri” si te facem sa crezi ca toti romanii-s o valoare, doar ca nedescoperita. In fapt, diplomele de licenta sunt date unor semi-analfabeti, fara nicio pregatire si fara niciun viitor. Cunosc personal profesori universitari care-s analfabeti.  Deja, pe piata muncii, daca vrei sa aspiri la postul de asistent-manager (secretara in fapt) trebuie sa ai diploma de licenta si sa te descurci cu doua limbi straine.

- Ce-ti mai doresti? Ce vrei mai mult? Armata? Nu-ti trebuie, ca ne apara americanii. Oricum, pospaiul de armata ce-a ramas e la ordinele americanilor. Ai vazut cum am sarit sa spunem ca daca nasoale se vor intampla in Siria, vom fi in prima linie? Nu te mai gandi TU ce treaba avem NOI acolo. Ai externalizat responsabilitatea, iti amintesti? Sosele de oameni, nu de vite (cum e DN2)? Sunt in curs, doar ca-s 20.000.000. de euro pe km. Deh, nu-i usor sa furi sa constuiesti atat.

Poti alege orice domeniu pe care-l manageriem noi pe banii tai, lucrurile vor sta la fel. 

Aveti aici si un exemplu.

 

Share and Enjoy

  • Facebook
  • Twitter
  • Delicious
  • LinkedIn
  • StumbleUpon
  • Add to favorites
  • Email
  • RSS

Teoria conspiratiei.

Voi incepe articolul printr-un fapt incontestabil. Umanitatea a inceput sa reprezinte pentru Terra o boala, o plaga, un cancer, buba neagra. Ne batem joc de pamant, cu toate ca asta e singurul pe care-l avem. Ii secam resursele, il poluam, facem nasoale din ce in ce mai mari. Luati individual, niciunul din noi nu reprezinta o problema majora, dar impreuna reusim prin metoda celor 1000 de taieturi sa producem dezastrul actual.

Acum, pe de alta parte, eu sint convins ca societatea noastra e organizata sub forma unei piramide. Baza e formata din noi, pulimea. Deaspura noastra sta mecanismul opresiv al sistemului (politie, justitie, fisc, mass media). Peste care se adauga legiuitorii-”conducatori” (parlament, guvern, presedinte). Ei fac jocul corporatiilor care sunt penultimul nivel al piramidei. In varful piramidei stau oamenii din umbra, cei mai bogati si influenti 1% (grupul bilderberg, illuminati). Unele voci spun ca ar mai fi un nivel, cel al extraterestrilor (habar nu am daca exista, mi-as dori sa existe).

Sa unim dara cele doua realitati. Un grup minuscul, dar care tine in mana fraiele planetei si un alt grup al bovinelor total dependente de paradigma actuala. Tu, cititorule, daca ai avea niste gaini care s-ar inmulti peste masura si ar incepe sa-ti manace gradina de zarzavat, ce-ai face? O ciorba, un gratarel!? Vai, ar putea unii sari, dar nu afectam productia de oua? Daca vom compara banii pe care-i produc EI cu ouale pe care le producem noi, vom constata ca productia nu mai e de mult relevanta. Banii sunt importanti doar cand nu-i ai, de la un anumit nivel, doar puterea este cea care conteaza. Deci, masura logica este diminuarea septelului. Se pune problema: cum facem asta fara sa ne afecteze prea mult pe noi? Pai depinde cum ne dorim, repede sau incet.

1) Razboi nuclear: foarte putin probabil, distrugerile cauzate arealului ar fi mai mari decat daca oamenii ar fi lasati sa traisca.
2) Un virus salbatic: transmitere prin aer, deces intr-o zi, cat sa n-ai sanse dar sa poti imbolnavi si pe altii. O solutie buna, doar ca exista posibilitatea sa aiba mutatii, sa nu-l mai poti stapani precum iti doresti, sa moara si oamenii care n-ai vrea sa moara. Pe de alta parte, e o teorie care spune ca in fata orcarei boli, e un procent de 10% din populatie care e imun. Si, in astfel de situatii apare solidaritatea. Te trezesti ca vine unu’ cu vaccinu’ mai repede decat trebuie si n-am facut nimic.
3) O solutie combinata, in care dusmanul nu mai e atat de evident. Colapsarea sistemului financial actual plus o lipsa de energie la nivel global. In cazul asta jumatate din populatia lumii dispare in prima luna (boli, accidente, lipsa apei potabile, violenta). Si scapam si de solidaritatea aia enervanta. Mai condimentam paradigama cu unele razboaie (neatomice) si boli mai “cuminti” dar care-s letale netratate si ajungem unde ne dorim. Unde ne dorim?

Eu cred ca nivelul optim de populatie e undeva intre 500 de milioane (cifra care apare in multe teorii ale conspiratiei) si un miliard (atati am fost pana cand petrolul a inlocuit carbunele ca sursa de energie).

Pe final o sa va las in compania a doua filme. Primul ne arata locul nostru in lume. Al doilea, in schimb, este remarcabil. De ce? Pentru ca “main street media” face un documentar in care ne arata ce frumos ar duce-o Pamantul fara noi. Sunt convins ca EI au niste zeci de topuri de hartie care arata cat de frumoasa ar fi lumea cu populatie intre 500 si 1000 de milioane. Enjoy!

Share and Enjoy

  • Facebook
  • Twitter
  • Delicious
  • LinkedIn
  • StumbleUpon
  • Add to favorites
  • Email
  • RSS

Despre tot si nimic.

De cand bebelusa mea a facut ochi am n-am treaba, o data pe saptamana sunt intr-un hypermarket la cumparaturi. Sunt oarecum un client fidel. Belebusa are 1 an si 8 luni. In primul an, constatam doar ca bonul de cumparaturi crestea…de la 200 RON la 250 RON, dupa care la 300 RON. Mi-am zis: e normal, nu mai suntem doar noi doi, copilul are nevoi. Si am inceput sa ne monitorizam mai atent cumparaturile, sa nu mai punem in cos toate prostiile, sa ne tinem de bonul intocmit de-acasa. Niciun rezultat, bonul tot crestea. Am inceput sa reducem din cumparaturi, luand doar strictul necesar…bonul a stagnat o perioada pe la 400 RON, dupa care a inceput iar sa creasca. In prezent e pe la 450 RON/ saptamana. De ceva timp am inceput sa fim atenti la preturile pe produse si iata ce va pot impartasi:
- mere 1 leu/buc
- pere 1 leu/buc
- portocale 1 leu/buc
- oua 1 leu/buc
- lamai 1.5 lei/buc
- salata verde 4 lei/buc
- marar, patrunjel, leustean 1 leu/ legatura.
Cand te uiti la preturi in ansamblu luate pe kg nu-ti par enorme, nici cele mai ieftine, dar oarecum acceptabile. Dar cand te uiti la ce-ai cumparat, raportat la pret lucrurile nu mai sunt atat de roz. Acum un an si ceva luam lamaia de la magazinul din colt cu 0.5 lei/buc. Acum, in hypermarket (unde se presupune ca e mai ieftin) e 1.5 ron.
Factura de lumina venea la inceputul intervalului mentionat cam 60 de lei acum vine 90 de lei. Regularizarea s-a pastrat la 250 RON. Intretinerea a crescut de la 350 RON pe luna cea mai costisitoare la 550 RON.
Plinul masinii era 200 RON. Acum e 300.
Toata viata s-a scumpit, iar salariile (fie ca-s de privat sau bugetare) n-au tinut pasul. Impozitele vor creste iar. Ma simt ca broasca pusa la fiert incet care habar nu are ce i se intampla. Daca aceste cresteri ar fi bruste populatia s-ar revolta. Asa, asteptam, speram in vremuri mai bune, fierbem.

Pai si ce vrei sa fac, frate? Sa nu mai platesc impozite? Sa nu mai mananc? Ce pot sa fac? Sa nu mai platesc lumina?
Singura solutie pe care o vad viabila este totala desprindere de sistem. Poti sa-ti cultivi propria mancare? Fa-o! Chiar daca nu poti creste tot ce ai nevoie si e doar o parte, fa-o! Incearca sa-ti faci o casa cu cheltuieli minime de intretinere. Nu-ti trebuie viloaca, poate fi facuta si din cob, iar izolata corespunzator poti avea mica ta minune. Mai multe despre cob aici. Un alt exemplu de casa cu cheltuieli minime e aici. E drept ca asta costa mai mult.
Chiar daca nu te muti imediat, eu zic ca ar fi indicat sa ai un loc alb pentru zile negre.

Pentru mine e clar ca sistemul va colapsa. Unii cred ca mai devreme, altii ca mai tarziu iar altii cred ca status quo-ul se va mentine pe termen nelimitat. Problema mea nu e cand se va produce prabusirea, ci faptul ca pana atunci fierbem incet, banii sunt tot mai putini si nu pot fi redirectionati spre singura scapare viabila, cea de a fi (pe cat se poate) autosustenabil.
Sa ne gandim putin la viitor: daca in ultimii doi ani benzina a crescut cu 50% putem presupune ca pretul va creste in continuare, cum s-a si intamplat de la 1 ianuarie. Cand crezi ca vei intra in incapacitate de plata? Care va fi momentul in care vei face prima datorie pe care sa n-o mai poti achita indiferent de cat de mult muncesti? Cand vei fi nevoit sa vinzi din casa ca sa treci si de luna asta fara noi datorii? La ce pret al benzinei ramai fara speranta?

Nu stiu ce vei face tu, dar eu voi incerca sa-i dau ei o sansa!

Share and Enjoy

  • Facebook
  • Twitter
  • Delicious
  • LinkedIn
  • StumbleUpon
  • Add to favorites
  • Email
  • RSS

The Fuck it Point

In ultimele saptamani am fost sclavul muncii, din cauza asta nici nu am mai scris. Mi-e lehamite de atata munca inutila, care nu-mi aduce nicio bucurie. Peste asta se suprapune si un dor imens de ferma, pe care n-am mai vizitat-o de vreo luna. Mi-e dor de toti copacii pe care i-am plantat in toamna asta, sunt curios daca se vor “prinde”. ca sa-mi aduc aminte de ferma, am cautat un film despre permacultura, poate mai invat ceva pentru primavara cand intentionez sa plantez cate ceva. N-am gasit.

In schimb am gasit acest film, care e exceptional. Are prea putine vizualizari, dar asta nu e important. Spune cam tot ce e de spus si poate convinge si pe cei care mai au o urma de dubiu ca : “WE ARE FUCKED!”. V-as ura sa-l urmariti cu placere, dar nu cred ca e posibil.

Share and Enjoy

  • Facebook
  • Twitter
  • Delicious
  • LinkedIn
  • StumbleUpon
  • Add to favorites
  • Email
  • RSS

Ipocrizia.

E ca o flegma scarboasa, verde-galbuie care se lipeste de tine. De care nu poti scapa decat daca freci locul respectiv cu un pachet de servetele. Sau cel putin, eu asa o resimt. Sa explic. De ceva timp, frecventez locurile virtuale in care se vorbeste de permacultura, comunitati sustenabile, constructii ecologice etc. In majoritatea lor iti explica principiile permaculturii care ar putea fi sintetizate astfel: grija fata de oameni, grija fata de pamant si impartirea surplusului. Doar in unele din aceste locuri afli informatii practice, sfaturile  nu-s foarte multe, toata lumea iti recomanda carti si filmulete. Pana aici nu-i nimic rau.

Dar, dintr-o data, iti apare sub cursor invitatia la “seminarul de permacultura”: vino cu noi sa inveti, sa te distrezi, sa legi prietenii de marti pana joi sub indrumarea faimosului si completati pe linia punctata. In josul anuntului, cu litere mici-mici vezi si cat te costa “distractia”: intre 100 si 300E in functie de durata si de cat de “faimos” e faimosul.

Aici, mie imi urca indignarea-n gat si incep sa tip in sinea mea: Pai cum plm sa-ti dau tie, ma, 250 de euro pe cazare la cort, o masa pe zi ca tu sa-mi vorbesti maxim doua ore despre permacultura? Poate faimosul o vorbi mai mult, habar n-am, dar pot sa pun pariu ca majoritatea celor spuse sunt deja cunoscute de cei carora le-a picat in mana o carte de permacultura. Asta-i impartirea surplusului? Ba, carnatule, tie nu-ti crapa obrazul de rusine? Ma simt ca sectantii. Vino la izbavire, dar nu-ti uita portmoneul acasa, ca nimic nu-i gratis, nici macar dragostea Mantuitorului, oferita tie prin bunavointa sectei noastre. Consideri ca lumea e bolnava? Ca sistemul te face sclavul lui? Vrei sa devii sustenabil? Sa fii in armonie cu pamantul si sa inveti sa-l repari de distrugerile capitalismului? Vino la noi, dar cu 250E.

Cele mai “misto” seminarii/cursuri sunt cele in care un smecher isi face o casuta ecologica. Si sta omul pe cur si se gandeste: Ba, cum dracu’ fac sa ridic io peretii astia de cob, ca-s multi ai dracu?… si frec la ei singur pana la adanci batraneti. Si dracu-i da solutia: fa o tabara de constructii ecologice. Bingo!! Chemi un nene care a mai facut o casa din baloti de paie, sau un castel de nisip cand a fost asta-vara la mare si spui ca el e expertul “de afara”! Asta cantareste mult in ochii fraierilor de la oras. Dupa care bagi stereotipiile ale cu: o sa ne distram, o sa simtiti pamantul care va leaga, o sa puteti si voi sa va faceti casa cu doar 1000 E. O sa fie si bere si mici. Si-i pui pe “fazanii de oras” sa-ti ridice tie peretii casei. Si pe langa asta, sa si cotizeze, ca doar e criza, pe tine te costa aducerea expertului, locul in care ii lasi sa campeze! 300 E!!, da-i in plm.

Ai un sait care se ocupa de problemele tranzitiei spre un stil de viata sustenabil si te gandesti: “ba, io n-am tinut o sapa in mana in viata mea, n-am dat de mancare unui animal niciodata, cred ca de asta a plecat si pisica aia…, dar totusi, cum ii storc eu pe fraieri de bani?”. Pai destul de simplu, vand seminte. Le import, sau le iau de la distribuitorii locali, le aranjez eu cumva si vand “necesarul de seminte pentru o familie pentru un an” cu 1600 $. Pai nu-i asta o mega afacere?

Ipocriti suntem cu totii, intr-o masura mai mare sau mai mica. Nici eu nu-s scutit. Ma consider ipocrit pentru ca incerc sa-mi asigur un trai “bun” in viitor, cand eu cred ca vor veni “nasoale mari”, cu mijloacele zilelor noastre. Casa autosustenabila izolata cu polistiren, beton cat cuprinde, lemn mai putin. Toate pe petrolul de azi, pe resursele de azi, pregatindu-ma pentru un trai cand ele nu vor mai fi. Ar fi fost mult mai cinstit sa-mi fac o casa de lemn si sa plantez un numar de copaci egal cu numarul copacilor ce-au intrat in casa. Sau o casa de cob, cu beton minim in fundatie. Atunci constructia ar fi fost cu adevarat autosustenabila. O singura circumstanta atenuanta am: ma grabesc, lumea asa cum o stim nu va mai fi aici mult timp, trebuie sa fac ceva solid si rapid, n-am timp sa experimentez si nici n-am sa dau 500-800E/mp penru o casa pasiva de lemn.

 

 

Share and Enjoy

  • Facebook
  • Twitter
  • Delicious
  • LinkedIn
  • StumbleUpon
  • Add to favorites
  • Email
  • RSS

Apa.

Cand vii pe lumea asta ar trebui sa ai doua lucrui din belsug si ele ar trebui sa fie gratis. Aer si apa. Aerul, deocamdata, e partial gratis. In schimb, daca stai intr-un oras mare, apa e pe bani. Rece sau calda, nu conteaza, factura vine lunar. Daca nu stii, platesti si apa pluviala. Daca ploua, cotizezi.

Daca iesi din casa si n-ai doi lei la tine sa-ti cumperi o apa imbuteliata, risti sa te deshidratezi in plina strada si nimeni sa nu te bage in seama. Poate vreun inimos sa sune la 112. Uneori, daca ai noroc, mai gasesti o tasnitoare daramata printr-un parc. Daca esti pe langa parc. Cam aici am ajuns. Un drept, in opinia mea fundamental, trebuie cumparat zilnic.

In schimb, in sate , la fiecare colt de ulita, e o fantana facuta de oamenii locului, pentru oamenii locului. Facuta candva, nimeni nu-si mai aminteste cand, poate in timpurile cand oamenilor le pasa de oameni si faceau ceva pentru comunitate. Pe unele mai exista o placuta, partial lizibila, cu o cruce si numele ctitorului.  Toata lumea isi aminteste ca aia a fost prima fantana a satului, ca de acolo luau toti apa si ca si in prezent are cea mai buna apa de fiert fasolea.

Cred ca apa va fi un motiv fundamental care va sta la baza schimbarii paradigmei. Sau lipsa ei.

 

Share and Enjoy

  • Facebook
  • Twitter
  • Delicious
  • LinkedIn
  • StumbleUpon
  • Add to favorites
  • Email
  • RSS

Sistemul.

E atat de simplu sa traiesti in zilele noastre. Totul vine atat de facil. Pac, apesi un buton si s-a facut lumina. Invarti de un robinet si ai apa calda. Fascinant si seducator. Mergi la magazin si poti cumpara ananas in mijlocul iernii. Nu trebuie sa te intrebi de unde vin toate astea, sunt acolo, le-ai gasit acolo, cum ai gasit si televizorul si radioul si blocurile si masinile. Poti jura ca n-ai amintiri fara ele.  Si chiar daca nu-s ale tale sau nu ti le permiti, toate acestea sunt adanc inradacinate in mentalul tau. Asa e lumea. De ce m-as intreba eu cum de se face lumina cand apas comutatorul? Ce-mi pasa? Ma bucur doar de beneficii. Mda, cu un mic inconvenient. Factura. Eh, dar asta vine doar o data pe luna iar lumina am tot timpul.

Lasand gluma la o parte, e atat de confortabil sa traiesti in zilele noastre, pentru ca nu ai nicio responsabilitate. Nu-ti pasa cate paduri se defriseaza ca sa ai mobila, hartie, electricitate, mancare. Tu stii ca te duci frumos la munca, bagi 8-10 ore, iei un ban si-ti vezi de viata. Responsabilitatea ta esti tu si familia ta. Dupa asta, potopul. Sistemul te-a educat asa. Tu crezi in sistem. El te protejeaza, el iti ofera asistenta medicala, scoala si cate si mai cate. Tot el te-a educat sa crezi ca aceasta simbioza va fi perpetua. Ca daca esti un cetatean normal, sistemul va avea grija de tine. Si cum sa nu crezi? La cat e de simplu, la cate tentatii exista la fiecare pas. Tentatii nascocite ca sa-ti tina aceasta perdea pe ochi. (Ca reclama aia idioata la samsung galaxy s3: inteligent, uman. Sa mori tu, prietene? Nu vezi ca-i doar o bucata de plastic cu luminite?)

Revenind, cu totii suntem extrem de dependenti de sistem, ca vrem, ca nu vrem, ca realizam sau nu. Cand sistemul va pica (nu e o problema de “daca”, ci de “cand”) vei constata ca mancarea e extrem de greu de produs daca n-o gasesti la raft. La fel si electricitatea si caldura in casa si apa calda la robinet, iar ananasul iarna va deveni un lucru imposibil.

Share and Enjoy

  • Facebook
  • Twitter
  • Delicious
  • LinkedIn
  • StumbleUpon
  • Add to favorites
  • Email
  • RSS

Prejudecata normalitatii

Prejudecata normalitatii, sau plierea pe normalitate, se referă la o stare mentală a oamenilor cand se confrunta cu un dezastru. Ea îi determină pe oameni să subestimeze atât posibilitatea de a se produce un dezastru cat şi efectele sale posibile. Acest lucru duce de multe ori în situaţia în care oamenii nu reuşesc să se pregătească în mod adecvat pentru un dezastru, precum şi, la o scară mai largă, eşecul guvernelor de a include populaţia în pregătirile sale în caz de catastrofe. Ideea de la care pleaca părtinirea normalitatii este că, deoarece nu a avut loc un dezastru, atunci nu se va produce. Asta, de asemenea, duce la incapacitatea oamenilor de a face cu un dezastru după ce aceasta apare. Oamenii aflati intr-o astfel de situatie reactioneaza cu dificultate la ceva ce nu au experimentat înainte. Oamenii, de asemenea, tind să interpreteze avertismente în modul cel mai optimist, cramponandu-se de orice ambiguitate pentru crede ca situatia e mult mai putin grava. (http://en.wikipedia.org/wiki/Normalcy_bias)

Mai tineti minte criza? Stiu ca o tineti, doar ne afecteaza in continuare. Mai tineti minte cum a pornit? Da, recunosc, e o intrebare mai complicata. Sa ne amintim:
In SUA: Ieri toate bune si frumoase, miliardele zburau pe piata derivatelor si azi pica Lehman brothers. A anuntat cineva? Da, putini, dar nimeni n-a crezut. S-a pregatit lumea pentru criza? Doar putini, la varf.
In Romania: Ieri (miercuri) toti politicienii ne asigurau ca nu-i nicio criza, ca ea e afara, ca n-avem noi treaba, si azi (joi) a venit criza peste noi, am taiat salariile, suntem oficial in criza. Peste noapte. La fel ca in SUA. Cu toate ca Romania a avut un avantaj, la noi criza s-a instalat “oficial” cu vreo 6 luni dupa SUA. Si totusi, cati oameni s-au pregatit in intervalul asta? Cred ca un procent mult mai mare si-a cumparat atunci case la preturi astronomice, pentru ca “la noi n-o sa vina criza, frate”.

Acum, revenind in prezent, cred ca e clar pentru toata lumea ca sistemul capitalist isi traieste ultimele spasme. Cate summituri UE au fost in ultimele 6 luni? Cred ca mai multe decat au fost de la infiintare. Asta pentru ca situatia e “roz”, dar prezinta si umfaturi.
- Lasa, dom’ne, ca gasesc ei o solutie. Sau nu.

- Da’ la TeVeu n-a zis nimic. Dar de criza ti-a spus?

La fel, cred ca toata lumea e de acord ca petrolul e o resursa finita, dar toata lumea crede ca va veni altcineva sa rezolve situatia (energii alternative, noi reglementari, tehnologii mai performante). Asuma-ti responsabilitatea vietii tale, pentru ca NIMENI n-are grija de tine.

Share and Enjoy

  • Facebook
  • Twitter
  • Delicious
  • LinkedIn
  • StumbleUpon
  • Add to favorites
  • Email
  • RSS