Category Archives: Agricultura sustenabila/Permacultura

Reintoarcerea in Eden.

Prezentam aici unele din problemele agriculturii. Acum va prezint, prin intermediul urmatorului film, parte din solutii. Permacultura, in ansamblul ei, are mult mai multe solutii care nu sunt abordate in film ( proiectarea gradinii cu elemente ce se sustin/ajuta reciproc pe zone, un gen de ergonomie a gradinii; plantele companion; protejarea si incurajarea vietii salbatice etc.). Cu toate astea, filmul arata modul in care se poate face o gradina cu munca/interventie minima.Cu rezultate spectaculoase bazate pe cateva idei simple. Macar pentru frumusetea culorilor si bogatia recoltei merita urmarit.

Din pacate nu pot sa pun codul embed. Asa ca va voi da linkul . In engleza filmul se numeste: “back to eden”. Iar site-ul proiectului este aici.

Share and Enjoy

  • Facebook
  • Twitter
  • Delicious
  • LinkedIn
  • StumbleUpon
  • Add to favorites
  • Email
  • RSS

Problemele agriculturii.

De cand omul a intrat in epoca industrializarii, agricultura a devenit oaia neagra a preocuparilor. Taranul a devenit baza lantului trofic al societatii, fiind chiar o rusine sa admiti ca-ti castigi traiul la “coada vacii”. Uitat de oamenii politici, privit cu dispret de “oraseni”, fara pensie (ca doar n-ai facut parte din sistem), lipsit de o minima infrastructura (drumuri, scoala, spital), taranul o duce greu. Din ce in ce mai greu. Singurul sau gand e sa-si vada copiii ajunsi cat mai departe de pamantul ce l-a chinuit pe el. Sa se faca orice, doar sa plece de la tara, sa nu aiba aceeasi soarta. Si totusi, de ce-i atat de greu?
O prima problema este cea a amplasarii terenului. Chiar daca pamantul de la bunicu’ n-a fost impartit cu trei frati si cinci veri, are 12 ari langa casa, 2-3 pogoane “la camp”, vreo juma’ de pogon langa padure si 10 prajini cu vie, la doua sate distanta. Poate si niste faneata, da’ nu stie ce s-a intamplat cu ea, ca era de la un var al unei matusi cu care s-a certat…
Cata energie iti trebuie sa alergi prin 3 sate sa ari, sa discuiesti, sa semeni, sa stropesti, sa uzi, sa pazesti, sa recoltezi? Si cate altele.Toate costa. Drept urmare taranul abandoneaza o buna parte din pamant (sau incearca sa-l vanda) pentru a pastra doar “pamantul de la camp”, care-i cat de cat compact.
Aici intervine o noua problema. Cum il munceste? Putini sunt cei cu utilaje, deci toate muncile mecanizate trebuie “externalizate” si asta costa. Dupa care vine vremea insamantarii.
De-a lungul “epocii moderne” in care publicitatea a inceput sa decida pentru tine, ce ar trebui sa-ti placa, in ce forma, care-i modelul de succes, consumatorul s-a adaptat trendului mediatic, in care toate fructele si legumele au o forma perfecta, de zici ca au fost recoltate dintr-o camera septica, nu din natura. Dar astfel de poame nu se obtin din soiurile stravechi, pe care taranul le-a mostenit odata cu pamantul, ca natura nu lucreaza la PR. Astfel de recolte se obtin numai din hibrizi si plante modificate genetic, a caror samanta costa si care samanta nu se poate pastra de la an la an.{Nu mai vorbim aici ca astfel de legume si fructe n-au niciun gust}
Dupa ce i-au iesit rasadurile, taranul trebuie sa aiba grija ca acestea sa si produca. O alta problema. Organismele modificate genetic sunt belalii, nu rezista in competitia pentru mancare cu “balariile” naturale. Si atunci trebuie ierbicidat. Si asta costa. Aratul de adancime distruge toate micro-organismele ce hranesc plantele. Si atunci trebuie fertilizat. Iarasi un cost.
Uitati-va numai pana acum cate costuri ce-ar putea fi evitate exista. Mai sunt si multe altele. Dar despre ele, intr-un episod viitor.
-VA URMA-

Share and Enjoy

  • Facebook
  • Twitter
  • Delicious
  • LinkedIn
  • StumbleUpon
  • Add to favorites
  • Email
  • RSS