Monthly Archives: September 2012

. Partea a treia.

Capitolul III. Cum se captuseste o fantana?

In mod normal ar fi trebuit sa continui cu capitolul “cum se sapa o fantana?”, dar sapatura se face in functie de modul in care hotaram sa captusim fantana. Pentru ca, functie de materialul ales, vom avea un alt diametrude sapare sau o alta forma a sapaturii. In drumul meu de documentare am dat peste multe solutii eco-friendly dar din pacate n-am putut adopta niciuna. O sa le expun, poate cineva se inspira si-si poate captusi fantana intr-un mod mai sanatos decat am facut-o eu. Deci, fara alta intoducere, incerc sa sistematizez procedeele peste care am dat eu:

1) Tuburi de beton: arhi-cunoscutele tuburi de beton, de diametre variabile, se pot cumpara sau turna langa put (daca ai forma, nisip si ciment). In inima Munteniei, unde am eu micul inceput de ferma, un tub cu diametrul de 600 mm si cu lungimea de 1000 mm are un pret de 90 RON. N-am ales acest sistem pentru ca diametrul e total nesatisfacator. Un tub cu diametrul de 800mm la interior si 1000 mm exterior pe lungime de 1000mm e 140 RON. Ar fi fost mult mai bine, dar un astfel de tub cantareste aproximativ 350 kg si eu trebuia sa le aduc de la 20 de km departare si mai mult, ca sa le aduc langa fantana ar fi trebuit sa le urc dealul (cu un sistem manual, un troliu, cu masina fiind imposibil). Si mai mult, fara un trepied cu care sa pot aseza tuburile unul peste celalalt, sistemul asta nu ma ajuta cu nimic. Vorbind cu putarul respectiv, lucrarea “la gata”, adica fara sa ma intereseza transport, urcare pe deal, asezarea tuburilor m-ar fi dus la uimitorul pret (uimitor pentru mine!) de 300 RON/ml. Cum eu aveam doua fantani, fiecare a trei metri, ar fi facut 1800 RON. Mult prea mult pentru bugetul meu si pentru volumul destul de mic de apa oferit.

2) Buiandrugi de stejar: inspirat de povestea atat de frumos scrisa aici, am vrut sa captusesc cu lemn. Dar modelul de captusire prezentat in poveste nu m-a inspirat, eu voiam o fantana care sa tina 1000 de ani, deci am stabilit la micul focus grup pe care l-am tinut cu mine ca daca aleg varianta cu lemn, trebuie ceva mult mai solid. Buiandrugi de stejar, de sectiune patrata 100mm/100mm imbinati in coada de randunica. Ca in figura: Dar, pentru ca e un mare “dar”, nici pe aceasta solutie n-am putut s-o adopt. Pentru strabunii nostri era simplu. Isi alegeau stejarul, il dadeau jos, taiau dulapii de lemn, faceau fantana. Acum, din cauza despaduririlor masive ce se practica in toata tara stejarii grosi cat un butoi nu mai exista. Acum, se mai gasesc maxim cat o galeata. Si sunt si rari, cel putin in zona mea. Drept urmare, un metru cub de stejar nefasonat e in jur de 1500 RON. Si stejarul mai prezinta o problema: un timp, dupa ce l-ai bagat in put, elibereaza tanin. Apa nu e cea mai minunata.

3) Copacul gol (Solutie aflata dupa ce am captusit):  un copac (de regula fag) de diametru mare (1 m ) care e gol pe dinauntru. Cu mult noroc, prin padurile patriei, gasesti un astfel de copac. Pe care-l tai la dimensiune (lungimea fantanii) si-l bagi in gaura (aia sapata). Pare destul de complicat si doar ajutat de gratiile zeitei Fortuna gasesti un copac. Mie mi-ar fi trebuit doi.

4) Dupa ce am vazut ca n-am nicio sansa cu lemnul, urmatoarea solutie eco incercata: piatra sau/si bolovanii de rau. Tot in vasta mea munca de documentare am vazut o fantana zidita cu piatra de rau. Bolovani adevarati, lungi de 300 mm si cu sectiuni de cel putin 100mm/ 100 mm. M-a fascinat. Era fantana pe care o cautam. Simteam o conexiune cu o poza de pe net. Stateam ca vitelul la poarta noua si ma uitam la cat de…n-am cuvinte, era pur si simplu EA. Sfantul Graal al fantanilor. Deci m-am pus pe cautat. De unde cumpar bolovani de rau. Am cauta vreo luna, dar in tot internetul asta, cat ii de mare, nimeni nu pare sa vanda asa ceva. Mai era o solutie, sa cumpar piatra de cariera. Fasonata sau nu. Am fost pe la mai multe firme, am vazut piatra dar nimic nu m-a convins. Nu mai pomenesc de preturi, de la 750 RON/ tona. Fara transport, fara TVA.

M-am intrebat totusi, cum naiba au zidit-o fara sa foloseasca ciment. Am dat peste metoda romanilor de a zidi ca nici ei nu cunosteau cimentul. Si am gasit urmatoarea formula. O parte var si trei parti nisip. De restul, apa. Din ce am citit, cu metoda asta ridici castele. O singura problema are, nu e resistenta in apa. Totusi, romanii construiau apeducte. Cum? Destul de simplu, la reteta asta mai adaugau ceva. Bucati de ceramica arsa. In cazul nostru, bucati de tigla. In aceeasi cantitate ca si nisipul. Un film edificator poate fi vazut aici.

Singurul lucru pe care-l mai puteam face era sa culeg eu bolovanii, de pe albia raului ce-mi trece prin spatele curtii. Dar acolo e doar un raulet, si bolovanii sunt micuti, cam cat un pumn de om muncit, in niciun caz monstrii de care aveam eu nevoie. Ajunsesem intr-un punct mort. N-aveam de unde sa fac rost de bolovani iar piatra nu era de dimensiunile dorite si nici la un pret decent. Mai ales ca eu aveam nevoie de vreo 3 tone. Intre timp cineva mi-a ridicat o intrebare. Dom’ne de ce te chinui atat pentru o solutie eco? Esti sigur ca apa pe care o ai acolo e pura? Vrei sa dai atatia bani sa captezi o apa care sa nu fie atat de virgina pe cat o crezi tu? Drept urmare, desumflat de atatea esecuri de costurile enorme ale solutiilor “eco”, am adoptat metoda locala cea mai putin costisitoare.

5) Zidirea cu ghizduri. Prin partile mele ghizdul inseamna a sasea partea dintr-un inel de beton. Se realizeaza prin turnarea intr-o forma. O forma ca in imaginea alaturata:

Dimensiunile aproximative ale unui ghizd sunt: lungime 400 mm, latime 250 mm, grosime 100 mm, ele corespunzand cu dimensiunile interioare ale formei.

Cum se procedeaza? Pe pamant se sapa doua sau trei santuri paralele cu fundul rotunjit astfel incat forma sa se aseze cat mai bine in sant. Se prepara betonul, facut doar din pietris si ciment. Betonul se lasa un pic mai “teapan” astfel incat in momentul in care e turnat in forma si nivelat cu o mistrie iar forma indepartata el sa nu curga. Recomandat e sa aveti mai multe forme si mai multi oameni, iar fiecare om sa se ocupe de un sant. Astfel, rosturile intre doua ghizduri sunt mai mici si ocupati mai bine santul.

Pe un rand intra 6 ghizduri si intra 4 randuri la un metru. Deci mie mi-au trebuit cam 144 de ghizduri. Am reusit sa le fac intr-o zi, cu tot cu adus de piatra din rau. In 3 oameni. Unul se ocupa exclusiv de facutul betonului in betoniera si doi “turnau” ghizdurile.

Ca materiale am avut  nevoie cam de 3, 5- 4 m.c. de piatra si vreo 10 saci de ciment. Materiale care mi-au ajuns si pentru ziditul putului. Din punct de vedere al costurilor a fost cam asa: piatra, cu tot cu adus 120 RON, cimentul 200 RON, si manopera a doi oameni cu tot cu “inchiriatul” betonierei (eu am fost al treilea) 180 RON.

P.S.: Vor mai urma alte doua capitole, mai scurte dedicate sapatului si zidirii fantanii.

Share and Enjoy

  • Facebook
  • Twitter
  • Delicious
  • LinkedIn
  • StumbleUpon
  • Add to favorites
  • Email
  • RSS

Dictionarul apicultorului incepator.

Din punctul meu de vedere albinele sunt indispensabile in situatia in care vrei sa devii autosustenabil. Eu m-am apucat de stuparit dintr-o singura ratiune: eliminarea zaharului din alimentatia familiei. Bineinteles, avantajele sunt multiple: miere, ceara, propolis, polen si sa nu uitam, polenizarea culturilor. Pana sa cumpar albine am inceput sa studiez: carti, forumuri si de ce nu, statul la taclale cu apicultori. Dar am constatat ca am probleme in ceea ce priveste limbajul. Ca orice meserie, si apicultura are limbajul ei specific, pe care trebuie sa-l “prinzi” din zbor, foarte putini fiind cei ce explica fiecare termen. Drept urmare, pe cat ma pricep, voi incerca eu sa explic.

In Romania se gasesc intr-o majoritate covarsitoare 3 tipuri de stupi: orizontali, verticali si multietajati.

Pe stupii orizontali eu ii consider invechiti si contra-naturii (albina se dezvolta in natura pe verticala, de sus in jos) iar acest tip de stup obliga albina, dupa cum ii spune si numele, sa lucreze pe orizontala. Presupune insiruirea pe orizontala a unui numar de 20-24 de rame STAS 1/1.

Stupii verticali sunt compusi dintr-un cuib (locul unde se desfasoara majoritatea activitatilor din stup) ce poate fi pe 10 rame sau pe 12 rame STAS 1/1 (de aici si prescurtarile 10R si 12 R , foarte frecvente pe forumuri)  si unul sau mai multe caturi/magazii de recolta (locul unde albina stocheaza mierea) ce pot fi cu rama mai mica de 3/4 sau 1/2. Unii stupari folosesc si pentru cat rama de 1/1.

In final, exista multietajatii (M.E.) ce presupun unul sau mai multe corpuri cu rama de 3/4 ce asigura cuibul si alte corpuri tot cu rama de 3/4 ce joaca rol de magazie. O varietate e multietajatul redus (M.E.R.). Adica toate corpurile ce formeaza stupul sunt de 1/2.

In poza de mai jos, in coltul din stanga, purtand culoarea visinie, corpul de 3/4. In coltul din dreapta, cu tricou galben si capac albastru, stupul vertical cu 10 rame.

In urmatoarea poza puteti vedea ramele:

De la stanga la dreapta: rama STAS 1/1 (ce intra in componenta cuiburilor stupilor orizontali sau verticali) , urmeaza rama STAS 3/4 si (ce poate fi gasita in corpurile multiejatilor sau ca magazie de recolta pentru verticali) si in final rama STAS 1/2 (ce poate fi gasita in corpurile multiejatilor redusi sau ca magazie de recolta pentru verticali).

Recapituland termenii:

cuib- locul in care familia de albine petrece majoritatea timpului, ingrijeste puietul, ierneaza

cat- corpul ce vine deasupra cuibului si in care albina depoziteaza mierea

ME- stup multietajat

MER- stup multietajat redus

Rama e formata din leat superior (cel ce depaseste marginile dreptunghiului din poza) si leat inferior. Lateralele se numesc speteze. Stuparii gauresc ramele si trec prin ele sarme (insarmeaza) peste care aseaza o foita de ceara artificiala (F.A.) pe care o cumpara si pe care albinele urmeaza sa creasca celulele. Dupa ce albinele cresc celulele rama se cheama crescuta. In poza, rama de 3/4, nefiind insarmata sau crescuta se cheama oarba.

Urdinis- locul prin care albinele intra sau ies din stup vizibil in prima poza ca o fanta la baza stupului. Sub el se gaseste o placuta de zbor.

F.A.- poate insemna, in functie de context si fund antivarroa. Varroa e un parazit al albinei.

Am scris acest mic dictionar pentru a explica unii termeni folositi de toti stuparii, cu toate ca eu nu recomand niciun stup din acestia. In concordanta cu principiile permaculturii eu vreau ca la anul ce vine sa-mi trec toata mica mea stupina pe stupi Warre (cu rama). Gasiti cartea abatelui Warre, in romana, aici.

Cu toate astea, pentru o informare corecta cat si pentru o eventual cumparare a albinelor, trebuie sa stiti acesti termeni pentru ca in mod sigur veti cumpara de la un stupar ce foloseste unul din sistemele prezentate si daca nu aveti stupii vostri sigur veti achizitiona (cum am facut si eu) un sistem “modern” de albinarit.

 

 

 

Share and Enjoy

  • Facebook
  • Twitter
  • Delicious
  • LinkedIn
  • StumbleUpon
  • Add to favorites
  • Email
  • RSS